George Bacovia, PLUMB

Comentariu PLUMB, de George Bacovia.

Poezia Plumb de George Bacovia face parte din volumul de poezii, “Plumb”, publicat in anul 1916 ( trebuie sa retii faptul ca “Plumb” este o poezie programatica, adica o poezie in care autorul traseaza viziunea despre creatia artistica, despre lume, despre relatia creator-lume). Poezia defineste personalitatea poetului, un individ interiorizat, care se simte izolat intr-o lume de neinteles. Poezia exprima astfel, o stare sufleteasca de o coplesitoare singuratate;  Atmosfera cadrului poetic exprima dezolare totala, apasarea fiind sugerata de greutatea materialului intunecat: plumbul.

Poezia este structurata pe doua planuri:

1.                  Realitatea exterioara: cimitir, cavou (o lume ce-l determina sa se izoleze; atat cimitirul cat si cavoul sugereaza idea de claustrare, sufocare )

2.                  Realitatea interioara (toate trairile eului liric)

Sentimentul  iubirii a carui invocare se face cu disperare fiind si el conditionat de natura mediului. Poetul incearca se fapt sa evadeze din lumea inchisa prin intermediul iubirii.  Insa poetul nu reuseste sa depaseasca momentul; cuvantul “intors” da o nota de mister poeziei. Poetul nu se poate redresa, nu se poate inalta, iar ultimul vers aduce consolarea si resemnarea: “si-I atarnau aripile de plumb” – sugereaza “zborul” in jos (caderea este surda si grea).

Intre aceste doua coordinate REALITATEA EXTERIOARA si REALITATEA INTERIOARA se contureaza monologul tragic al poetului.

Cuvantul cheie –PLUMB- sugereaza impietrirea, apasarea, greutatea; greutate insuportabila pentru poet.

TEMA POEZIEI: conditia poetului intr-o societate in care nu este inteles; moartea.

TITLUL POEZIEI: “Plumb” este un simbol, care, in realitate este un METAL greu. Acest simbol sugereaza apasare sufleteasca, tristete, monotonie, prin griul pe care-l sugereaza plumbul.

Poezia este alcatuita din doua strofe de tip catren ce sugereaza cele doua realitati amintite mai sus: realitatea interioara( “amorul meu de plumb”, “stam singur langa mort”) si realitatea exterioara (“sicriele de plumb”, “coroanele de plumb”).

Repetitia cuvantului PLUMB sugereaza NEVROZA; de asemenea cuvantul PLUMB confera simetrie poeziei.

Marcile eului liric sunt prezente prin verbe si pronume la persoana I singular: “stam singur”, “am inceput”. Poetul isi exprima trairile prin intermediul marcilor eului liric.

Muzicalitatea poeziei este ilustrata de rima terminate in consoane (“accentul pe o singura coarda”): plumb/vestmant/vant; de asemenea verbele la imperfect contruiesc muzicalitatea poeziei: dormea, stam.

!!!!!!!!!“PLUMB” apartine simbolismului prin tema, muzicalitate, sugestie, libertatea prozodiei, corespondenta dintre planul obiectiv (realitatea exterioara) si planul subiectiv (realitatea interioara).

Dormeau adânc sicriele de plumb, 

Si flori de plumb si funerar vestmint --

Stam singur în cavou... si era vint...

Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --

Stam singur lângă mort... si era frig...

Si-i atirnau aripïle de plumb.