Comentariu “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”

Poezie de Lucian Blaga

 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

Poezia este publicata in anul 1919, in volumul de debut al lui Lucian Blaga, “Poemele luminii”.  “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o poezie modernista prin titlul ce exprima o pozitie negatoare, o negare a formelor traditionale de manifestare; prin viziunea despre lume si prin limbajul metaforic.

Pentru Lucian Blaga exista doua forme de cunoastere:

·        Paradiziaca: rationala, matematica; misterul este distrus prin intermediul ei

·        Luciferica: contemplativa, intuitiva, conserva misterul, il potenteaza.

Lucian Blaga prefera cel de-al doilea tip de cunoastere. In aceasta poezie isi exprima conceptia despre creatie, “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o poezie cu valoare de arta poetica.

Tema poeziei este reprezentata de doua atitudini opuse cu privire la creatie, exprimate prin opozitia eu-altii. Astfel, intalnim atitudinea constructiva a subiectului liric: “eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”, si o altfel de atitudine a “celorlalti”, o atitudine distructiva: “Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns. Aceste atitudini sunt subordinate cunoasterii, luminii- simbol central al poeziei.

Viziunea despre lume este evidentiata inca din titlul “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, reluat in primul vers al poeziei. Acest enunt exprima opozitia dintre o modalitate respinsa de eul liric, dar asumata de ALTII. Cunoasterea de tip luciferic este accentuate prin termenii: minuni, tainele, vraja nepatrunsului ascuns, intuneric, taina, fiori, mister etc. Metafora “ corola de minuni a lumii” reprezinta telul cunoasterii, al tuturor; doar cunoasterea de tip luciferic potenteaza cunoasterea de acest fel. Cele patru ipostaze ale corolei exprima stadiile existentei umane: florile- varsta copilariei, ochi- varsta adolescentei, buze- varsta maturitarii, morminte- varsta batranetii -> fragilitate, cunoastere, afectivitate, moarte.  Corola este perfecta: infinita, rotunda, simbol al eternei reintoarceri.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)