Ion de Liviu Rebreanu

ION(Liviu Rebreanu)

·       1920,roman realist-obiectiv,proza interbelica+roman social cu tematica rurala;scris in ultima etapa a realismului=>influente naturaliste

·       Nucleul romanului:nuvelele “Zestrea”,”Rusinea”

1.      Realist:

• verosimilitatea si veridicitatea intamplarilor
• personaje tip,care totodata depasesc sfera individualului prin statutul social si psihologic
• prezenta detaliului semnificativ
• problematica existenta la inceput de secol XX in lumea satului:satul in deriva,pamantul,averea.
• Monografia satului romanesc:traditii,cutume:hora de la inceputul romanului,care este semnificativa pentru lumea arhaica.Hora este prilejul cu care se construieste o familie.Nu intamplator in hora sunt doar flacai si fete

               

              2.Obiectiv

• Narator impersonal,omniscient,omniprezent;
• detasarea de personaje a autorului;un aspect ce releva totusi o apropiere de personaje este sesizat la nivelul limbajului:personajele nu adopta un limbaj regional ci mai degraba popular,ca cel al naratorului
• stilul indirect liber:naratorul isi insuseste perspectiva personajelor;de exemplu scena in care Ion o are in fata pe Ana si cu toate acestea o reconstruieste pe Florica in minte,o portretizeaza.

• Titlul: “Ion”- este exponential pentru o intreaga lume a satului;pe langa faptul ca Ion este personajul central si eponim al romanului,Ion reprezinta si o voce a taranilor,mai exact a taranului insetat de pamant,singurul lucru ce conferea putere celor ce il detineau.”ION” este un nume des intalnit in lumea arhaica,un nume al taranului roman;Critica literara a interpretat titlul si citit in oglinda “Noi”.

Tema:PROBLEMATICA PAMANTULUI in conditiile satului ardelean de la inceput de secol XX;

Romanul evidentiaza lupta unui taran sarac pentru a obtine pamantul si consecintele actelor sale.Aceasta tema este dublata de tema Iubirii,care odata ce se accentueaza in partea a doua a romanului,sporeste conflictele,si accelereaza finalul tragic al personajului.In plac simbolic ,Ion este situat intre doua coordonate:Eros si Thanatos.

Roman-“corp sferoid”- releva natura romanului care evidentiaza o lume supusa destinului,o lume imanenta,inchisa in care nu poate actiona nimeni si nimic din afara spre a schimba destinul personajelor,de aici si atitudinea detasata a naratorului.

Argumente:

Û    Simetria incipit-final=drumul spre Pripas este dinamic si energic,la fel ca cei implicati in hora.Cu toate acestea destinul personajelor este anuntat de Hristosul ruginit plasat la intrarea in sat si care anunta o lume in deriva;Finalul romanului este marcat tot de o descriere a satului Pripas,dar de aceasta data spre iesirea din el;Drumul este de aceasta data sinuos si greu de parcurs,dinamismul acestuia s-a stins in modul in care si personajele au sfarsit.

Û    Echilibrul compozitional:Doua parti:Glasul Pamantului-6 capitole-+Glasul iubirii-7 capitole-=>cele doua parti cuprind cele doua mari obsesii ale personajului principal:pamantul si iubirea.De asemenea titlurile capitolelor sunt exponentiale pentru relatia dintre Ion si Ana:ZVARCOLIREA,IUBIREA,NOAPTEA,RUSINEA,NUNTA,COPILUL.

Modurile de expunere

Indeplinesc functii epice in discursul narativ:naratiunea-trasatura realista a romanului

Descrierea-cu rol simbolic,rol de anticipare      

Tehnica planurilor paralele realizata prin alternanta:taranimea vs intelectualitatea

Conflicte:exterioare: V Baciu vs Ion,Ana vs V Baciu,Z Herdelea VS preotul Belciug

Interioare:Ion-indecis,nestiind ce sa aleaga:iubirea-pamantul;titul herdelea-vesnicul idealist,dornic de a schimba lumea

Personaje

ION:

• personajul central,eponim al romanului
• statut social si psihologic:tipul taranului insetat de pamant;sarac,cu o ereditate dezavantajanta;depaseste tipologia intrand in sfera individualului printr-un psihologism debordant:este taranul care stie sa obtina lucrurile din urma,dar cu toate acestea nu si le asuma;alegerile sale sunt puse pe seama sfaturilor celorlalti(ex Titu);este nemilos,vede in Ana pretextul obtinerii pamantului,o bate,se comporta indiferent fata de copil;cu toate acestea lucrurile iau o intorsatura rapida cand Ion isi indreapta atentia spre FLORICA.Fiind maritata cu George,acesta afla de aventura celor doi ajungand in final ca George sa il ucida pe Ion.manat de “glasul iubirii ”,Ion,nu mai arata aceeasi ordine in ganduri si in actiune,ci mai degraba tradeaza un dezechilibru,actioneaza instinctiv,manat de dragostea pentru Florica.
• Ion este legat organic de pamant,are o legatura cvasierotica cu acesta;sarac fiind doreste sa urce pe scara sociala.+conflicte

Caracterizare directa: “fleandura”=Vasile Baciu=>declanseaza conflictul

                           “iute si harnic ca ma-sa”=narator

                           “pamantul ii e drag ca o ochii din cap”-narator

                            “pamantul i-a fost mai drag ca o mama”-narator

                     “Ion fu coborat in pamantul care i-a fost prea drag”

 “ Era un om ca otelul,putea sa traiasca o suta de ani” doctorul care constata moartea lui Ion

                                      

Caracterizare indirecta:fapte gesturi:saruta pamantul; “doamne,cat pamant!”

ANA:

• ilustreaza tipologia victimei;
• este femeia manipulata si agresata
• este modul in care Ion isi realizeaza ambitiile
• este femeia care sufera pentru ca iubeste
• din punct de vedere social,Ion si Ana sunt incompatibili-el sarac,ea fata bogata,cu o zestre generoasa
• cade in plasa intinsa de Ion
• trece peste cuvantul tatalui
• are un destin tragic,anuntat de-a lungul actiunii de manifestarile sale:este atrasa de apa involburata,de moartea lui Avrum
• invinsa de propriile sacrificii si convinsa ca nici macar copilul,Petrisor,nu il poate face pe Ion sa o iubeasca,Ana se sinucide.

Caracterizare directa: “slabuta uratica”

Caracterizare indirecta:gesturi,fapte,vorbe