Emil Cioran,Schimbarea la faţă a României.

• [..]O tristete infinita ma cuprinde de cate ori ma gandesc cum,o mie si atatia de ani,ne ascundeam prin paduri si munti de frica dusmanului,adica de propria noastra frica.Nu exista vrajmasi,ci numai frica din care ei se nasc.Multi dusmani am vrut sa mai avem!Trebuia sa fi construit ziduri in jurul nostru,sa fi fost si noi o lume,sa ne fi cladit destinul in piatra.Asa,n-a mai ramas nimic greu din trecutul nostru.In zadar caut dupa demnitatea ruinelor.Cetatile Moldovei nu ma consoleaza;romanii tot in muntii fugeau.[..]

• Defectul Romaniei este ca a fost prea multa vreme o potentialitate;a intarziat sistematic sa devina o actualitate istorica.In asemenea conditii,cum o sa-si poata preciza o fizionomie?Unde e stilul nostru?Exista un singur oras romanesc,cu o marca arhitecturala proprie?Am ramas la taran si n-am stiut ca satul n-a intrat niciodata in lume.Romanii au trait o mie de ani ca plantele.Cresterea vegetala le-a determinat ritmul vietii lor.Precum,pentru o planta,totul se face peste ea,asa si romanul;totul s-a facut peste el:biologia ca si istoria.[..]

• Sintem un popor prea bun,prea cumsecade si prea asezat.Nu pot iubi decat o Romanie in delir.[..]

Emil Cioran,Schimbarea la faţă a României.