Un eseu despre OPINIE SI CUNOASTERE

 Una dintre cele mai vechi si mai importante intrebari la care filosofia a trebuit sa raspunda este Ce este cunoasterea? sau Care este sursa cunoasterii? Raspunsurile fiind foarte diferite sau chiar contradictorii.

  Daca suntem intrebati care este definitia cunoasterii,multi dintre noi suntem tentati sa spunem ca termenul de cunoastere inseamna a avea o opinie adevarata.Rezultatul cunoasterii este cunostinta.

   Oamenii confunda cu usurinta simpla opinie si cunoasterea,iar filosofia poate deveni in acest sens o modalitate de formare a naturii umane prin intermediul cunoasterii.Mitul Pesterii sugereaza ca exista doua mari surse in formarea opiniilor:experienta si ratiunea,iar ideile pe care ni le formam cu ajutorul simturilor sunt simple pareri,opinii deoarece acestea nu au un caracter imuabil ca cele care rezida in ideile provenite din intelect.

     Drumul de la opinie la cunoastere parcurge patru etape :oamenii aflati in pestera sunt inlantuiti dintotdeauna,vad umbre pe peretele aflat in fata lor,pe care le cred adevaruri ;acest prim moment arata faptul ca felul in care arata lumea este acceptat de noi toti fara a-i gasi nici-o justificare.Oamenii din pestera doar cred in fapt ca ceea ce li se arata este realitatea.A doua etapa :unul dintre oamenii legati este dezlegat,prilej cu care constata ca umbrele de perete erau doar proiectii ale unor lucruri reale,reflectate pe perete de un foc aflat in spatele sau ;Acest moment reprezinta convingerea adevarata,este momentul in care omul este pus fata in fata cu propria opinie si cu reprezentarea lucrurilor asa cum sunt ele in realitate.Din acel moment,omul isi da seama ca s-a inselat in privinta felului in care vedea lucrurile si dezlegat fiind,va dori sa absoarba cat mai mult din darurile pe care lumea reala i le poate oferi.A treia etapa este reprezentata de momentul in care omul delegat este impins in afara pesterii,unde sesizeaza,mai intai orbit,apoi clar,existenta lucrurilor adevarate,reale,luminate de Soare.Soarele reprezinta spatiul cunoasterii absolute,la care numai filosofii pot ajunge.Acest al treilea moment al cunoasterii reprezinta intemeierea sau justificarea,prin care sustinem o convingere adevarata.Prin justificare se demonstreaza ca nu s-a ajuns intamplator la adevar,ci in urma unei metode.Pentru a ne justifica aducem cat mai multe argumente pentru a demonstra in fine ca ideea sustinuta este adevarata.

     Ultima etapa este generata in urma faptului ca cel dezlegat revine in pestera spre a comunica si celorlalti ce stie el,dar este acuzat ca are privirea corupta,fiind respins cu vilolenta de cei legati in pestera.Momentul acesta este unul oportun pentru omul dezlegat spre a-si da seama ca reactia lui ar fi fost aceeasi daca el era cel legat.

      “Omul dezlegat” al lui Platon este din acest moment omul care stie,deci cel care detine stiinta,gradul suprem al cunoasterii,sub care se situeaza cunoasterea inferioara,a aparentei,a simplei OPINII.

      Privind raportul dintre lumea lucrurilor si lumea ideilor in acceptiunea lui Platon putem aminti dialogul din Phaidon in care personajul Socrate afirma despre cunoastere ca se realizeaza numai cu apropierea de “Gandire in sine”,fara sa recurga in actul gandirii “nici la vaz,nici la auz,nici la vreun alt simt” pentru ca acestea ne pot insela si induce in eroare,asadar singura cale spre adevar este cunoasterea cu ajutorul intelectului care ne conduce spre lumea ideilor,a inteligibilului,a lumii imuabile

        Bertrand Russell distinge doua forme ale cunoasterii:cunoasterea lucrurilor al carei obiect este cunoasterea experientei nemijlocite si cunoasterea adevarurilor al carei obiect este cercetarea principiilor generale,a legii gandirii intuite in mod nemijlocit.Fiecare forma de cunoastere are doua tipuri:cunoatere imediata si cunoastere derivata.

   Cunoasterea imediata a lucrurilor sau prin experienta consta in cunoasterea nemijlocita a datelor senzoriale,a calitatii sensibile,a relatiilor spatiale si temporale.Cunoasterea derivata a lucrurilor sau cunoasterea prin descriere presupune atat cunoasterea nemijlocita a ceva,cat si cunoasterea de adevaruri.

    Cunoasterea imediata de adevaruri sau cunoasterea intuitiva enunta ceea ce este dat in simturi si anumite principii logice.Cunoasterea derivata de adevaruri consta in ceea ce putem deduce din adevaruri intrinsec evidente prin folosirea principiilor de deductie intrinsec evidente.

     Fundamentala este cunoasterea prin descriere:ea trimite la princiupiul epistemologiei empiriste.Orice propozitie pe care o putem intelege trebuie sa fie compusa in intregime din constituenti pe care ii cunoastem neijlocit

      Importanta cunoasterii prin descriere consta in faptul ca ea ne permite sa trecem dincolo de limitele experientei noastre privateDe asemenea B Russell concluzioneaza ca convingerea adevarata este cunoastere doar daca este dedusa dintr-o convingere adevarata si este dedusa dintr-un rationament corect.

        Asemanarea dintre cele doua teorii despre cunoastere reiese din aceea ca a avea o opinie nu inseamna neaparat ca avem cunostinta de ceva ci doar ca noi am adoptat o pozitie din unghiul din care vedem noi lucrurile,fara a avea vreo justificare.Daca Platon considera ca gandirea,intelectul este modalitatea prin care ajungem la cunoastere cu conditia ca gandirea sa nu fie perturbata de simturi,Russel considera ca gandirea nu stie cand a atins adevarul.

        Din punctul meu de vedere cunoasterea se realizeaza cu ajutorul a  doua elemente:gandirea,sufletul.Gandirea este aceea care,daca este stimulata ne va face pe noi sa ne dorim sa aflam mai mult si chiar daca acest lucru ne va aduce in fata faptului  ca nu cunoastem nimic ne ajuta sa evoluam si sa constientizam ca intelectul este acela care ne arunca deasupra lucrurilor.Daca gandirea nu stie cand a atins cunoasterea adevarului,sufletul o va sti cu siguranta.Din unghiul din care privesc eu lucrurile,consider ca intrebarile despre lume deschide mintea,iar mintea deschide sufletul care va sti cu siguranta unde se indreapta si cum sa afle Adevarul.