Un eseu despre OPINIE SI CUNOASTERE
Una dintre cele mai vechi si mai importante
intrebari la care filosofia a trebuit sa raspunda este Ce este cunoasterea? sau
Care este sursa cunoasterii? Raspunsurile fiind foarte diferite sau chiar
contradictorii.
Daca suntem intrebati care este definitia
cunoasterii,multi dintre noi suntem tentati sa spunem ca termenul de cunoastere
inseamna a avea o opinie adevarata.Rezultatul cunoasterii este cunostinta.
Oamenii confunda cu usurinta simpla opinie
si cunoasterea,iar filosofia poate deveni in acest sens o modalitate de formare
a naturii umane prin intermediul cunoasterii.Mitul Pesterii sugereaza ca exista
doua mari surse in formarea opiniilor:experienta si ratiunea,iar ideile pe care
ni le formam cu ajutorul simturilor sunt simple pareri,opinii deoarece acestea
nu au un caracter imuabil ca cele care rezida in ideile provenite din intelect.
Drumul de la opinie la cunoastere parcurge
patru etape :oamenii aflati in pestera sunt inlantuiti dintotdeauna,vad
umbre pe peretele aflat in fata lor,pe care le cred adevaruri ;acest prim
moment arata faptul ca felul in care arata lumea este acceptat de noi toti fara
a-i gasi nici-o justificare.Oamenii din pestera doar cred in fapt ca ceea ce li
se arata este realitatea.A doua etapa :unul dintre oamenii legati este
dezlegat,prilej cu care constata ca umbrele de perete erau doar proiectii ale
unor lucruri reale,reflectate pe perete de un foc aflat in spatele
sau ;Acest moment reprezinta convingerea adevarata,este momentul in care
omul este pus fata in fata cu propria opinie si cu reprezentarea lucrurilor asa
cum sunt ele in realitate.Din acel moment,omul isi da seama ca s-a inselat in
privinta felului in care vedea lucrurile si dezlegat fiind,va dori sa absoarba
cat mai mult din darurile pe care lumea reala i le poate oferi.A treia etapa
este reprezentata de momentul in care omul delegat este impins in afara
pesterii,unde sesizeaza,mai intai orbit,apoi clar,existenta lucrurilor
adevarate,reale,luminate de Soare.Soarele reprezinta spatiul cunoasterii
absolute,la care numai filosofii pot ajunge.Acest al treilea moment al
cunoasterii reprezinta intemeierea sau justificarea,prin care sustinem o
convingere adevarata.Prin justificare se demonstreaza ca nu s-a ajuns
intamplator la adevar,ci in urma unei metode.Pentru a ne justifica aducem cat
mai multe argumente pentru a demonstra in fine ca ideea sustinuta este
adevarata.
Ultima etapa este generata in urma
faptului ca cel dezlegat revine in pestera spre a comunica si celorlalti ce
stie el,dar este acuzat ca are privirea corupta,fiind respins cu vilolenta de
cei legati in pestera.Momentul acesta este unul oportun pentru omul dezlegat
spre a-si da seama ca reactia lui ar fi fost aceeasi daca el era cel legat.
“Omul dezlegat” al lui Platon este din
acest moment omul care stie,deci cel care detine stiinta,gradul suprem al
cunoasterii,sub care se situeaza cunoasterea inferioara,a aparentei,a simplei
OPINII.
Privind raportul dintre lumea lucrurilor
si lumea ideilor in acceptiunea lui Platon putem aminti dialogul din Phaidon in
care personajul Socrate afirma despre cunoastere ca se realizeaza numai cu
apropierea de “Gandire in sine”,fara sa recurga in actul gandirii “nici la
vaz,nici la auz,nici la vreun alt simt” pentru ca acestea ne pot insela si
induce in eroare,asadar singura cale spre adevar este cunoasterea cu ajutorul
intelectului care ne conduce spre lumea ideilor,a inteligibilului,a lumii
imuabile
Bertrand Russell distinge doua forme
ale cunoasterii:cunoasterea lucrurilor al carei obiect este cunoasterea
experientei nemijlocite si cunoasterea adevarurilor al carei obiect este
cercetarea principiilor generale,a legii gandirii intuite in mod
nemijlocit.Fiecare forma de cunoastere are doua tipuri:cunoatere imediata si
cunoastere derivata.
Cunoasterea imediata a lucrurilor sau prin
experienta consta in cunoasterea nemijlocita a datelor senzoriale,a calitatii
sensibile,a relatiilor spatiale si temporale.Cunoasterea derivata a lucrurilor
sau cunoasterea prin descriere presupune atat cunoasterea nemijlocita a
ceva,cat si cunoasterea de adevaruri.
Cunoasterea imediata de adevaruri sau
cunoasterea intuitiva enunta ceea ce este dat in simturi si anumite principii
logice.Cunoasterea derivata de adevaruri consta in ceea ce putem deduce din
adevaruri intrinsec evidente prin folosirea principiilor de deductie intrinsec
evidente.
Fundamentala este cunoasterea prin
descriere:ea trimite la princiupiul epistemologiei empiriste.Orice propozitie
pe care o putem intelege trebuie sa fie compusa in intregime din constituenti
pe care ii cunoastem neijlocit
Importanta cunoasterii prin descriere
consta in faptul ca ea ne permite sa trecem dincolo de limitele experientei
noastre privateDe asemenea B Russell concluzioneaza ca convingerea adevarata
este cunoastere doar daca este dedusa dintr-o convingere adevarata si este
dedusa dintr-un rationament corect.
Asemanarea dintre cele doua teorii
despre cunoastere reiese din aceea ca a avea o opinie nu inseamna neaparat ca
avem cunostinta de ceva ci doar ca noi am adoptat o pozitie din unghiul din
care vedem noi lucrurile,fara a avea vreo justificare.Daca Platon considera ca
gandirea,intelectul este modalitatea prin care ajungem la cunoastere cu
conditia ca gandirea sa nu fie perturbata de simturi,Russel considera ca
gandirea nu stie cand a atins adevarul.
Din punctul meu de vedere cunoasterea
se realizeaza cu ajutorul a doua elemente:gandirea,sufletul.Gandirea
este aceea care,daca este stimulata ne va face pe noi sa ne dorim sa aflam mai
mult si chiar daca acest lucru ne va aduce in fata faptului ca nu cunoastem nimic ne ajuta sa evoluam si
sa constientizam ca intelectul este acela care ne arunca deasupra
lucrurilor.Daca gandirea nu stie cand a atins cunoasterea adevarului,sufletul o
va sti cu siguranta.Din unghiul din care privesc eu lucrurile,consider ca
intrebarile despre lume deschide mintea,iar mintea deschide sufletul care va
sti cu siguranta unde se indreapta si cum sa afle Adevarul.
Comentarii