Paul Veyne.

Ce este istoria? Daca tinem seama de ce auzim spunandu-se in jurul nostru, trebuie neaparat sa punem din nou intrebarea.

 "Istoria, in veacul nostru, a inteles ca adevarata ei sarcina este sa explice"; "cutare fenomen nu poate fi explicat doar cu ajutorul sociologiei: recurgand la explicatia istorica, oare nu reusim sa-l intelegem mai bine?"; "istoria este oare o stiinta? Dezbatere zadarnica! N-ar fi mai bine ca cercetatorii sa colaboreze intre ei, intrucat numai aceasta colaborare poate da roade?" "istoricul nu trebuie oare sa caute sa contruiasca teorii?"
    - Nu.
   Nu, o astfel de istorie nu este cea pe care o fac istoricii: este cel mult cea pe care cred ei ca o fac sau cea pe care li s-a spus ca ar trebui sa regrete ca n-o fac. Nu, nu este zadarnic sa aflam daca istoria este stiinta, deoarece "stiinta" nu este un cuvant nobil, ci un termen precis, iar experienta ne dovedeste ca nepasarea fata de dezbaterile asupra cuvintelor este insotita, indeobste, de confuzia ideilor despre lucru. Nu, istoria nu are metoda: cereti sa vi se arate aceasta metoda. Nu, ea nu explica nimic, de cumva cuvantul "a explica" are vreun sens; cat despre ceea ce numeste ea teoriile sale, trebuie sa le examinam mai atent.
   Sa ne intelegem. Nu este de ajuns sa afirmam inca o data ca istoria vorbeste despre "ceea ce nu se va vedea niciodata de doua ori"; nu este vorba nici sa pretindem ca ea este subiectivitate, perspective, ca noi iscodim trecutul pornind de la valorile noastre, ca faptele istorice nu sunt lucruri, ca omul se intelege si nu se explica si ca, despre el, nu poate exista o stiinta. Intr-un cuvant, nu este vorba sa confundam existenta si cunoasterea; stiintele umaniste exista foarte bine si o fizica a omului este nadejdea secolului nostru, asa cum fizica a fost nadejdea secolului al XVII-lea. Insa istoria nu este aceasta stiinta si nu va fi niciodata, daca stie sa fie indrazneata, ea are posibilitati nelimitate de reinnoire, insa intr-o alta directie.
    Istoria nu este o stiinta si nu are prea multe de asteptat de la stiinte; ea nu explica si nu are metoda; mai mult inca, Istoria, despre care se vorbeste mult de doua secole incoace, nu exista.
   Atunci, ce este istoria? Ce fac de fapt istoricii, de la Tucidide la Max Weber sau Marc Bloch, deupa ce-si scot capul din documente si trec la "sinteza"? Ce inseamna studierea stiintifica a diferitelor activitati si realizari ale oamenilor de altadata? Stiinta despre om in societate? A societatilor omenesti? Mult mai putin decat atat; de doua mii doua sute de ani, de cand urmasii lui Aristotel au gasit raspunsul la intrebare, el nu s-a schimbat deloc; istoricii povestesc evenimente adevarate, in care actor este omul; istoria este un roman adevarat. Raspuns care, la prima vedere, parca nu inseamna nimic ...

Cum se scrie istoria, Paul Veyne.