Erich Maria Remarque

-Se numea Luize,dar toti ii spuneau Lu.Priviti tabloul in lumina palpaitoare a lumanarii:exact asa era si cand era in viata.Am vazut-o pentru prima data intr-o seara de primavara.Era frumoasa.Pentru mine a reprezentat portul in care au poposit vapoarele nostalgiilor mele,ochii ei erau astrii care luminau bezna existentei mele,iar sufletul ei,bunatatea izbavitoare si puntea care trecea peste abisurile si sfasierea din interiorul meu.[..]Cand a venit toamna am inceput sa ne dezmeticim.Eram bolnav de plamani si sarac lipit pamantului;ea era logodita cu un barbat vrednic,pe care il aprecia.Cu inima sfasiata,m-am retras;pe atunci credeam ca nu mai am decat cativa ani de trait.[..]Rupsese relatiile cu celalalt si cu familia si voia sa se intoarca la mine..in ciuda bolii,a saraciei,a fugii de acasa.Nu m-a gasit si a revenit la ai ei.Acolo s-a imbolnavit.Ultimele ei cuvinte au fost cuvinte de dragoste si numele meu.Asa mi-a spus mama ei...

*

-O femeie care nu devine mama a pierdut tot ce poate fi mai frumos-tot ce poate fi mai frumos pentru o femeie.De cata fericire are parte o mama in primii ani de viata ai copilului,de la primul gangurit nearticulat,pana la primul pas nesigur!Se recunoaste in fiecare stadiu,se vede renascand,intinerita,in copiii ei.Indiferent ce ar fi facut o femeie:un cuvant trece cu buretele peste tot:A fost mama.[..]

-In tinerete sustineam ca barbatul nu este in stare sa iubeasca.Mi-am retractat apoi spusele.Trebuie sa te inalti de la iubirea pur fizica la cea sufleteasca.Multi confunda euforia simturilor cu iubirea.Iubirea este in primul rand sufleteasca,psihica.Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa ramana platonica,palida,neimplinita.Totusi,armonia fizica trebuie sa fie o intensificare sau declansare a contactului sufletesc.Iubirea este o betie.Nu a sufletelor,ci a simturilor.[..]O legatura spiritual-sufleteasca,concretizata fizic-iata ce inseamna iubirea.

*

-Omul tanar tinde cu toata faptura sa spre zenitul vietii.Drumul duce inca in sus.Cand ajungi pe culme si o pornesti pe drumul care duce in jos si zaresti valea cufundata in umbrele inserarii,gandul mortii iti devine mai familiar.Moartea este un cameleon amagitor.Apare mereu in alta infatisare.Sau,mai bine zis,noi suntem cameleonii;caci ne schimbam mereu atitudinea.Ba vedem in moarte un prieten,ba un inamic.[...]

Cuibul Visurilor,Erich Maria Remarque